Arbitrage crypto e unul dintre puținele subiecte din lumea cripto care reușește să împace două tipuri de cititori: cei care vor ceva pragmatic, măsurabil, repetabil și cei care caută un avantaj competitiv acolo unde piața pare haotică. Pe scurt, strategia sună seducător: cumperi mai ieftin într-un loc și îl vinzi mai scump în altul, aproape simultan. Profitul? Diferența dintre cele două prețuri, minus toate costurile pe care, surpriză, majoritatea începătorilor le subestimează.
Dacă rămânem onești, arbitrage crypto nu e „fără risc”. Este o disciplină de execuție. Cere viteză, sincronizare, un ochi foarte rece pentru costuri, o doză sănătoasă de scepticism și o logistică pusă la punct. Vestea bună: cu o strategie, cu pași mici și atenție la detalii, poți învăța să identifici oportunități reale și să le testezi fără să pui în pericol bugetul.
În rândurile de mai jos, parcurgem tot ce contează pentru un investitor arbitrage crypto: de ce apar diferențele de preț, care sunt tipurile de arbitrage crypto și ce presupune fiecare. Pe lângă acestea, vorbim despre cum îți construiești fluxul de lucru, cum te ferești de capcane, ce costuri invizibile îți mănâncă profiturile, plus vom oferi un checklist ca să începi responsabil.
Ce este arbitrage crypto
Arbitrage crypto înseamnă să profiți de diferențe temporare de preț pentru același activ. Poate fi între platforme diferite sau între perechi din aceeași platformă.
Imaginează-ți un BTC la 118.112 USD pe o bursă și la 118.200 USD pe alta. Cumperi unde e mai ieftin și vinzi imediat unde e mai scump. Într-un final profitul brut ar fi 88 USD per BTC.
Dar brut înseamnă că mai scazi din profit comisioanele de tranzacționare, taxele de retragere și depunere. Adaugi costurile cross-chain sau gas, dacă muți fonduri pe un lanț. Ții cont de spread-ul real, nu doar de prețul mediu. Calculezi și impactul în piață, dacă ordinul tău e mare față de lichiditatea disponibilă. Și nu uita timpul de transfer. Până ajung efectiv fondurile, fereastra de profit se poate închide.
Mitul „fără risc” vine din manualele vechi de finanțe, unde se discută „arbitrajul pur”, teoretic lipsit de risc, în piețe suficient de eficiente operațional. În crypto, piața e fragmentată, heterogenă, cu sute de exchange-uri, zeci de lanțuri, mii de perechi de tranzacționare, politici diferite de retragere și perioade ocazionale de congestie. Rezultatul: diferențele de preț apar, dar capturarea lor e o luptă contra cronometru și contra costurilor invizibile.
De ce apar diferențele de preț în crypto
În mod ideal, același activ ar trebui să aibă același preț peste tot. În practică, nu se întâmplă așa. Piața cripto e mare, fragmentată și se mișcă foarte repede. Asta creează diferențe mici de preț care pot fi folosite în arbitrage crypto.
În concluzie, „prețul unic” e mai mult un ideal decât o realitate în crypto: lichiditatea fragmentată, latența, frânele operaționale și primele regionale fac ca același activ să aibă cotații diferite în același moment. Tocmai aceste imperfecțiuni creează terenul pentru arbitrage, dar îl și complică.
Tipuri principale de arbitrage crypto
Arbitrage crypto nu e un singur lucru. E o umbrelă sub care stau mai multe metode. Fiecare cu specificul, riscurile și logistica ei. Iată cele mai folosite, explicate narativ și orientat pe practică.
Aceasta este varianta clasică. Cumperi pe un exchange unde prețul e mai mic și vinzi pe altul unde e mai mare. Diferența de preț este marja ta potențială.
Partea grea nu este ideea, ci execuția. Ca să nu pierzi fereastra, ai nevoie de fonduri pregătite în ambele locuri. De obicei, stablecoins pe bursa de cumpărare și activul pe bursa de vânzare. Așa poți apăsa aproape simultan cele două ordine.
Dacă încerci schema cumpăr aici → transfer → vând acolo, riști să prinzi taxe mari, să intri în congestie sau să ajungi târziu. În crypto, „târziu” înseamnă câteva minute sau chiar secunde.
Pentru sume mici, cele mai multe ocazii apar la monede cu lichiditate mai modestă sau în momentele cu mișcări rapide. Atenție însă la slippage și la spread. Pentru sume medii sau mari, are sens să folosești ordine limit și să îți definești dinainte profitul net minim acceptat, după toate costurile.
Aici nu muți banii între burse. Profiti de diferențe între trei perechi din aceeași platformă. De exemplu, rotești prin BTC/USDT, ETH/USDT și ETH/BTC și revii la activul inițial cu un plus mic.
Avantajul este lipsa transferurilor. Dezavantajul este că ferestrele sunt foarte scurte. De obicei, roboții se mișcă primii.
Secretul stă în calcule realiste. Ia în calcul comisionul la fiecare pas. Nu folosi doar prețul mediu, ci bid și ask reale și volumele disponibile în book. Un triunghi care pare profitabil la prima vedere se poate transforma în pierdere dacă fee-urile și lichiditatea nu te ajută. O diferență de 0,2% brut poate dispărea instant când taxezi de trei ori câte 0,1%.
Aceasta combină piața spot cu derivatele. Dacă un contract futures se tranzacționează peste prețul spot, poți crea o poziție neutră la mișcarea pieței. Cumperi spot și vinzi futures în aceeași valoare.
Câștigul vine, de regulă, din apropierea treptată a prețului futures de spot sau din plățile de funding la contractele perpetue.
Sună bine, dar există câteva „dar”:
- Ți se blochează capital în spot.
- Plătești comisioane de intrare și ieșire.
- Funding-ul se poate întoarce împotriva ta de la o zi la alta.
Pozițiile trebuie urmărite și modificate astfel încât să te avantajeze. Nu este o strategie specifică „pornești și vezi între timp”.
AMM-ul este un pool de lichiditate cu o formulă de preț. Dacă cineva cumpără mult dintr-o dată, curba se „înclină”, iar prețul din pool se abate de la prețul de pe exchange.
O oportunitate clasică este să vinzi acolo unde e mai scump și să cumperi unde e mai ieftin. În practică, trebuie să fii atent la costul de rețea, la slippage și la riscul de a fi devansat de alți participanți rapizi.
În DeFi, un trade care pare profitabil în calcule poate deveni dezavantajos dacă taxa de rețea (gas) crește brusc. Înainte de a confirma, rulează o simulare și verifică două scenarii de cost: normal și dublu. Setează o toleranță mică la slippage (ex. 0,1–0,3% pe pool-uri mari) și verifică lichiditatea reală din pool pentru suma ta. Prețul afișat e valabil doar pentru o cantitate mică; ce depășește acea cantitate se execută la un preț mai prost. Nu presupune că poți executa întreaga sumă la „prețul de pe ecran”
Aici vorbim despre diferențe de preț pentru același token, dar pe lanțuri diferite. De exemplu, un stablecoin poate deveni mai scump pe un L2 atunci când retragerile sunt lente, iar cererea locală e mare.
Teoretic, muți lichiditatea și închizi diferența. Practic, intră în joc costurile de pod, timpul de finalitate, limitele zilnice și riscul contractelor. Întrebarea cheie înainte de a apăsa pe confirmare: dacă totul durează mai mult și costă mai mult decât credeam, mai rămân pe plus?
În acest caz, folosești modele. Cauți relații istorice între două active sau între spot și futures. Când prețurile se abat peste un prag, intri pe sensul revenirii spre normal. Când diferența se închide, ieși.
Este o abordare mai tehnică. Poate funcționa o perioadă, apoi piața își schimbă „regimul”, iar modelul își pierde puterea.
Capcana clasică este supra-optimizarea pe trecut. Pe date istorice, totul arată impecabil. În realitate, execuția și costurile decid dacă iese profit sau nu.
Aceasta este o metodă avansată. Un flash loan îți dă, într-o singură tranzacție on-chain, capital mare pentru câteva operațiuni legate între ele. Dacă tot lanțul reușește, returnezi împrumutul în același bloc și păstrezi diferența. Dacă nu, tranzacția se anulează.
Sună spectaculos, dar nu e pentru un investitor la început de drum. Ai nevoie de cod bun, de rute foarte eficiente, de costuri optimizate și de protecție împotriva actorilor care încearcă să te devanseze.
Pentru cei experimentați poate fi profitabil, dar numai dacă există un avantaj tehnic clar: acces la mempool, optimizări de gas și o rută de swap mai inteligentă decât a concurenței.
Analiză comparativă între tipuri de arbitrage crypto
Tabelul de mai jos îți dă o vedere de ansamblu. Arbitrage crypto nu reprezintă o singură strategie, ci înglobează o lista de metode, fiecare are propriile reguli, costuri și riscuri. Mai jos găsești explicații clare, cu exemple simple. Scopul este să știi ce alegi și de ce.
| Tip | Unde se desfășoară | Capital minim util | Viteză necesară | Complexitate | Riscuri principale |
| Cross-exchange | Două sau mai multe CEX-uri | Mediu | Mare | Medie | Întârzieri retrageri, fee, spread, slippage |
| Triangular | În interiorul unui CEX | Mic-mediu | Foarte mare | Mare | Fee pe fiecare verigă, latență API, concurență bots |
| Cash-and-carry | Spot + Futures/Perpetuals | Mediu-mare | Medie | Medie | Funding, cost capital, reechilibrare |
| AMM vs CEX | DeFi AMM + CEX | Mediu | Mare | Mare | Gas, MEV, oracole, slippage |
| Cross-chain | L1/L2 sau L2/L2 | Mediu-mare | Mare | Mare | Bridge risk, timpi, costuri neprevăzute |
| Statistical/pairs | CEX/DeFi, modele | Mediu | Medie | Mare | Regimuri de piață, supra-optimizare |
| Flash-loan | DeFi, într-un singur block | Mic (împrumut) | Extrem | Foarte mare | MEV, concurență, eșec atomic |
Observație importantă: „Capital minim util” nu e o invitație să sari cu toți banii într-o schemă. E doar un semnal că, sub anumite praguri, costurile fixe îți mănâncă din start profitul.
Cum identifici oportunități reale în arbitrage
Teoria e bună, dar practică fără strategie nu există. Identificarea oportunităților nu înseamnă să stai cu ochii pe două grafice și să speri. Înseamnă să-ți organizezi informația, să folosești date fiabile și să știi foarte clar „de unde până unde” vei considera că merită apăsat pe buton.
✅Flux de lucru minimal și sănătos – Alege 10–20 perechi cu volum bun și, opțional, 2–3 altcoins medii. Fă KYC, activează API acolo unde testezi. Pune alerte pe diferențe nete, nu brute. Dacă vezi 0,5% brut, iar costurile totale sunt 0,4–0,6%, treci mai departe. Nu forța.
✅Date corecte – Compară bid/ask reale, nu prețul mediu. Bid = cât oferă cumpărătorii. Ask = cât cer vânzătorii. Exemplu: pe grafic vezi 60.100 vs 60.220, dar tu poți cumpăra efectiv la 60.120 (ask) și vinde la 60.190 (bid). La altcoins, top-of-book e adesea subțire: dacă vrei 10.000 USD și există doar 3.000 USD la prețul dorit, restul se execută mai prost și profitul scade.
✅Modelarea costurilor – Fă un spreadsheet simplu cu toate cheltuielile: fee-uri pe fiecare bursă, taxe de retragere, limite zilnice, timpi pe rețea, comisioane dinamice, discounturi de comision, spread la încărcarea cu fiat. În DeFi, estimează costul de gas cu un factor de siguranță (ex. 150% din medie). Mai bine prudent decât surprins.
✅Toleranțe și „No go zone” – Arbitrage-ul este imprevizibil: azi poți vedea 0,8% brut, mâine doar 0,25%. Stabilește praguri minime și respectă-le. De exemplu, pe BTC sub 0,35% brut nu execuți; pe altcoins vrei cel puțin 1,2% brut. În DeFi, setează o toleranță la slippage mică. Pune pe lista interzisă orele cu mentenanță, evenimente on-chain și listările noi cu lichiditate instabilă.
Concluzia e simplă: oportunitatea nu înseamnă „pare bun”, ci „trece checklistul”. Dacă diferența netă depășește pragul tău, lichiditatea acoperă ordinul și costurile sunt sub control, acționezi. Dacă nu, lași să treacă. Documentezi tot, revizuiești săptămânal și ajustezi pragurile. Răbdarea și disciplina bat reflexul de „hai că poate iese”.
Execuție: cum arată primul tău trade reușit
Arbitrage crypto nu se câștigă din idei. Se câștigă din modul în care execuți. Primul pas este pregătirea fondurilor, numită pe scurt pre-funding. Ține o sumă de stablecoins pe bursa A și aceeași monedă pe bursa B. Așa poți cumpăra și vinde în același timp. Dacă întâi cumperi și abia apoi muți banii pe cealaltă platformă, riști să pierzi fereastra. Taxele cresc. Rețeaua se aglomerează. Prețul se mișcă și diferența dispare.
Apoi vine ordinea în care trimiți comenzile. Pentru sume mici, un market order poate avea sens. Se execută imediat, dar doar dacă lista de ordine (order book) este suficient de adâncă. Altfel, plătești scump slippage-ul. Pentru sume medii, folosește o combinație: limit orders plasate aproape de prețul pieței și, la nevoie, un market parțial. Ține intervalul scurt. Dacă prețul fuge și profitul net nu mai iese, anulează.
Gestionează-ți stocul de monede între burse. Este normal ca, uneori, să rămâi cu un sold pe o platformă dacă fereastra s-a închis. Nu transforma o oportunitate ratată într-un pariu pe direcția pieței. Dacă nu poți închide pe zero net (break-even), închide disciplinat și notează ce ai învățat. Scopul este să protejezi capitalul și să repeți doar ce funcționează.
Risk management: ce poate merge prost
În arbitrage crypto, profitul apare rapid, dar tot rapid poate dispărea. Diferențele de preț sunt reale, însă felul în care execuți contează mai mult decât ideea în sine. Ai nevoie de reguli simple, de disciplină și de un plan B pentru momentele în care ceva se blochează. Gândește-te la această secțiune ca la o „hartă” care te ajută să nu ratezi detaliile care dor.
⚠️Leg risk: într-un cross-exchange se poate executa doar un ordin și rămâi expus direcțional până reechilibrezi.
⚠️Transfer risk: fondurile pot rămâne blocate în retrageri, rețele aglomerate sau bridge-uri lente și ratezi fereastra de oportunitate.
⚠️Smart-contract și MEV: bug-uri, oracole manipulate ori front-running/sandwich pot eroda sau anula profitul într-o singură tranzacție.
⚠️Downtime, slippage, fee dynamics: căderi de sistem, alunecare mare și creșteri de comisioane pot transforma rapid un profit mic într-o pierdere.
În esență, riscurile din arbitrage crypto nu se elimină, se gestionează. Câștigă cine are proces clar: pre-funding pe ambele părți, execuție simultană, limite ferme de pierdere și rute alternative pregătite. Decide dinainte când intri, când renunți și cât riști pe fiecare tranzacție. Dacă respecți aceste reguli simple, diferențele de preț rămân oportunități, nu capcane.
Costuri invizibile: cum dispar profiturile „de pe hârtie”
În arbitrage crypto, diferențele brute de preț arată grozav pe ecran, dar abia „netul” îți spune adevărul. Micile costur nu sar în ochi la prima vedere, însă se adună și îți mănâncă marja. De cele mai multe ori, nu pierzi dintr-o singură greșeală mare, ci din multe scurgeri mici pe care nu le-ai măsurat.
Iată câțiva „hoți” de profit pe care începătorii îi ignoră:
| Cost invizibil | De ce îți erodează profitul | Ce poți face |
| Comisioane de tranzacționare | Par mici (0,05–0,10%), dar în triangular plătești de trei ori; cu spread-ul cumulat marja dispare. | Țintește fee-uri maker reduse, folosește tokenul bursei pentru discount, evită execuții fragmentate. |
| Taxe de retragere/depunere | Fiecare retragere are cost fix sau dinamic; după multe retrageri, „mănânci” câteva tranzacții profitabile. | Grupează retragerile (batch), alege rețele mai ieftine, retrage mai rar și planificat. |
| Spread real vs mid-price | La mid arată bine, dar execuția se face la bid/ask; netul real e mai mic decât pe „hârtie”. | Calculează la bid/ask, include slippage realist, verifică adâncimea de piață pentru mărimea ordinului. |
| Gas și costuri cross-chain | În perioade aglomerate, gas poate crește de 3–5× în minute și îți mănâncă marja. | Setează un plafon de gas, execută în ore mai liniștite, folosește rute/lanțuri cu fee mai mici. |
| Oportunitate și rotația capitalului | Capitalul „parcat” te face să ratezi alte ferestre; randamentul total se aplatizează. | Ține solduri de lucru pe fiecare bursă, măsoară rotația capitalului (zile blocate) și optimizează. |
Secretul nu e să găsești cel mai „gras” spread, ci să știi ce rămâne după ce plătești tot. Calculează la bid/ask, include taxele de retragere și gas, estimează slippage-ul și notează costul de oportunitate al capitalului parcat. Dacă netul nu depășește clar un prag minim stabilit de tine, sari peste tranzacție – a nu intra e tot o decizie profitabilă.
Cadru legal și fiscal
Nu există ghid despre arbitrage crypto fără să vorbim despre fiscalitate și conformitate. Regula generală: profitul din astfel de tranzacții este venit impozabil. Modul de calcul depinde de jurisdicție, de clasificarea veniturilor, de tratamentul pierderilor și de momentul recunoașterii. Ce poți face, indiferent de țară:
- Păstrează evidență la nivel de tranzacție – Pentru fiecare execuție: data, ora, perechea, cantitățile, fee-urile, schimbul folosit, hash-ul transferului (dacă e cazul), diferența brută, netul după costuri. La final de lună, vei avea un PnL clar și vei putea completa corect declarațiile.
- Separă portofoliul de experiment de cel de investiții – Nu amesteca totul într-un singur cont. O să-ți mulțumești singur când vei reconcilia extrasele.
- Verifică cerințele locale – Unele țări impun reguli stricte pentru transferurile transfrontaliere, pentru KYC/AML, pentru raportare. Mai ales în cross-exchange, fii atent la limitele și la politicile fiecărei platforme.
Acest ghid are un caracter strict informativ. Pentru decizii fiscale și legale, consultă un specialist. E mai ieftin decât un audit făcut în grabă.
Studii de caz
Secțiunea de mai jos te trece prin trei scenarii reale de arbitrage crypto, fiecare cu „de ce funcționează” și „unde se rupe filmul”. Nu căutăm povești perfecte, ci lecții aplicabile: cum influențează lichiditatea rezultatul, cât „mănâncă” fee-urile, ce face latența dintr-o marjă subțire și cum îți ajustezi dimensiunea ordinelor ca să rămâi pe plus. Citește-le concentrându-te pe net, nu pe brut, și întreabă-te mereu: aș repeta trade-ul ăsta mâine, cu aceleași reguli?
Să spunem că MNO/USDT se tranzacționa la 4,98 pe Bursa A și la 5,05 pe Bursa B. Diferența brută de 1,4% pare superbă. Verificăm: fee pe A este 0,1% la cumpărare, fee pe B 0,08% la vânzare. Spread-ul la A e de 0,06, la B 0,05 pentru cantitatea noastră. Dacă atacăm cu 5.000 USDT, putem cumpăra 1000 MNO la 5,00 efectiv (după impact) și vinde 1000 la 5,04 efectiv. Profit brut: 40 USDT. Fee total: 5 USDT. Net: 35 USDT. Pare ok. Dar ce facem dacă pe B orderul ni se umple doar 70% la prețul bun și restul coboară la 5,02? Ne-am mâncat încă 20 USDT în impact și rămânem cu un net modest sau nul.
Lecția: la altcoins, lichiditatea dictează mărimea ordinului. Mai bine trei execuții a câte 1.500 USDT, decât una de 5.000.
BTC/USDT, ETH/USDT și ETH/BTC arată o abatere mică, de 0,22% brut. La fee 0,06% per pas, rămâi cu 0,04% pe hârtie. Minunat? Nu. O întârziere de 200 ms pe al doilea pas îți mișcă prețul cu 0,05% în defavoarea ta. Ești pe minus.
Concluzie: la triangular, marginile sunt atât de subțiri încât fără o infrastructură rapidă și fee-uri reduse aproape de zero (maker), e greu să ai randament.
Imaginează-ți un token mic, listat pe o bursă centralizată și pe un AMM cu pool subțire. O ordine mare ridică prețul pe AMM cu ~2%, iar pe CEX rămâne cu ~1,2% mai jos. Pe hârtie vezi 0,8% brut, dar gas-ul e dublu și marja se strânge. Ca să o prinzi realist, simulezi amount-out la 90% din sumă, execuți fracționat și închizi rapid cercul: vinzi pe AMM, cumperi pe CEX. Probabil pierzi ~0,2% din teorie, însă rămâi cu 0,4–0,5% net repetabil. Păstrează o toleranță de slippage conservatoare și oprește-te dacă gas-ul sare peste plafonul setat.
Dacă ar fi să extragem o concluzie comună, ar fi acesta: arbitrage-ul nu se câștigă la idee, se câștigă la execuție. Repetă doar ce a mers bine; așa transformi exemplele de mai sus din teorie frumoasă în rezultate consecvente.
Pașii necesari ca să începi
Înainte să alergi după „spreaduri”, pune la punct fundamentul: un set clar de pași, o listă de costuri și câteva reguli simple de siguranță. Ce urmează e un mini-proces pe care îl poți repeta la fiecare oportunitate, ca să treci de la „pare bun” la „iese net, controlat”.
Pasul 1: Definește universul de perechi și burse: puține, lichide, clare.
Pasul 2: Fă KYC, activează 2FA, API read/write doar unde ai nevoie, whitelist IP dacă platforma permite.
Pasul 3: Construiește un spreadsheet al costurilor: fee-uri, retrageri, gas, spread-uri tipice.
Pasul 4: Stabilește praguri: minim brut acceptat, minim net dorit, slippage tolerance.
Pasul 5: Pornește cu simulări. Apoi testează cu sume mici.
Pasul 6: Ține jurnal pe fiecare tranzacție (inclusiv motivul anulării).
Pasul 7: Automatizează treptat: întâi alerte, apoi execuție limitată.
Pasul 8: Fă revizie săptămânală la PnL, ajustări de parametri și lecții învățate.
Pasul 9: Respectă regulile fiscale și legale; separă portofoliile și ține documente.
Pasul 10: Nu scala fără a valida profitabilitatea netă pe cel puțin 50–100 de execuții.
Dacă urmezi acești pași în aceeași ordine, fiecare tranzacție devine un exercițiu repetabil: planifici, execuți, notezi, îmbunătățești. Nu accelera până nu vezi profit net stabil pe cel puțin 50–100 de execuții; abia apoi mărești miza. Răbdarea, jurnalul și reviziile regulate fac diferența dintre noroc de moment și rezultate consecvente.
Concluzie: ce rămâne după ce se potolește entuziasmul
Arbitrage crypto rămâne, în esență, o meserie de ceasornicar. Nu câștigă cine are ideea mai frumoasă, ci cine are fluxul mai curat. Nu câștigă cine vede primul diferența pe grafic, ci cine o poate transforma în net după costuri. Și, mai ales, câștigă cine acceptă că o bună parte din timp nu se întâmplă nimic rentabil și are răbdarea să aștepte momentul cu probabilitate reală.
Dacă vrei un sfat care concluzionează întreg ghidul: construiește-ți un cadru în care un arbitrage se validează singur sau se respinge singur, fără emoție. Lasă tabelul costurilor, limitele de slippage și pragurile nete să vorbească. Tu doar apasă butonul când toate luminile sunt verzi și oprește-te când una devine galbenă. Asta e disciplina.
Întrebări frecvente
Arbitrage crypto înseamnă bani ușori?
Nu. Înseamnă execuție, disciplină și rezistență la frustrare. Banii „ușori” sunt de obicei profitul altcuiva.
De ce văd oportunități brute, dar nu reușesc să le prind?
Pentru că brut nu înseamnă net. Adaugă toate costurile, verifică lichiditatea reală și latența. Dacă încă iese pe plus, mărește șansele cu pre-funding și execuție simultană.
Merită utilizat un bot de arbitrage crypto chiar de la început?
Nu. Merită întâi un sistem manual/semi-automat care îți arată clar unde se duc banii. Apoi automatizezi ce e repetabil.
Ce capital minim este optim pentru a face arbitrage?
Depinde de tip, de perechi, de fee-uri. Pe BTC spreadul repetabil e mic; pe altcoins poți găsi marje mai mari, dar cu riscuri. Mai important decât „cât” este „cât de bine documentat” e fluxul tău.
Ce este mai avantajos: arbitrage pe CEX sau în DeFi?
Fiecare are avantaje. CEX pentru viteză și simplitate operațională; DeFi pentru oportunități în pool-uri dezechilibrate și rute creative. Adevărul e în mix.
